Acoperişul de aur al Bucureştiului
După aproximativ patru luni de construcţie s-au finalizat lucrările acoperişului catedralei. Astfel catedrala reconstruită îmbogăţeşte din nou imaginea Bucureştiului.
O biserică ortodoxă din Bucureşti a fost restaurată şi prevăzută cu un acoperiş metalic, auriu. În acest articol este prezentată reconstrucţia acoperişului şi sunt prezentate metodele de execuţie aplicate de către echipa de tinichigerie în prelucrarea tablei din cupru.
După primul război mondial oraşul Bucureşti a devenit una dintre cele mai frumoase capitale europene, numită şi “micul-Paris”. În timpul regimului comunist între 1945 şi 1989, oraşul a suportat un experiment social şi urbanistic devastator. Sute de mii de oameni au fost aduşi din cauza industrializării forţate, fiind adăpostiţi în cartierele muncitoreşti nou costruite. Regimul Ceauşescu a construit un palat gigantic numit Casa Poporului, pentru a face loc clădirii a fost nevoie să se demoleze o parte din oraş cât suprafaţa Veneţiei. Prin urmare, foarte multe biserici -unele de o valoare istorică şi arhitecturală deosebită- au căzut victimă buldozerelor. A fost distrusă şi Biserica Sfânta Vineri, care pentru creştinii ortodocşi avea o semnificaţie deosebită. Acesta până la urmă s-a reconstruit din proprie iniţiativă, din donaţii. Acoperişul, cu forme ondulate complicate şi cupola, au fost prevăzute la reconstrucţie, cu un înveliş metalic de culoare aurie, dintr-un aliaj de cupru-aluminiu de calitate CuAl5. Materia primă (tabla de culoare aurie) işi schimbă culoarea la acţiunea aerului, la montaj tabla a avut deja o prepatinare şi în timp va căpăta o culoare gălbuie, trecând în final la un ton viu, mat auriu.
Pregătiţi pentru a lucra cu aurul
Execuţia lucrării a fost contractată cu o firmă locală, care deşi având tinichigii calificaţi, nu a posedat experienţa necesară în prelucrarea materialului şi în executarea detaliilor complicate. Din această cauză, maistrul Michael Giebler, consultant la KME, a fost trimis la Bucureşti pentru elaborarea detaliilor şi acordarea de asistenţă tehnică de specialitate. Printre sarcinile maistrului s-a numărat şi împărţirea suprafeţei cupolei în segmente, şi calculul necesarului de materiale pentru lansarea comenzii către KME. ”Ca producător de materie primă, şi în special la acest proiect, ne-a fost important ca materialul folosit să fie prelucrat la cel mai înalt nivel până la ultimul detaliu. Din păcate, în cursul execuţiei a ieşit la iveală faptul că, pe lângă lipsa de pregătire profesională, firma nu dispune nici de uneltele necesare pentru prelucrarea profesională a aliajului. Prin urmare, echipa a fost invitată urgent la un curs de pregătire profesională la Osnabrück, pentru a practica metodele de execuţie şi detaliile specifice pe modele din lemn. Învăţarea executării detaliilor complicate s-a efectuat prima oară cu şabloane flexibile din hârtie. Metoda asta s-a dovedit foarte utilă pentru colegii din România” - declară Michael Giebler. Cu o trusă plină de scule, procurată înainte de revenirea în ţară, echipa pregătită pentru execuţia lucrării a revenit la Bucureşti şi a reînceput lucrarea. Datorită poziţionării complicate ale schelelor, lucrarea a fost reluată începând de la punctul cel mai înalt cu învelişul cupolei şi lucrările au fost efectuate de sus în jos, nivel după nivel.
Poziţionare, rotunjire şi montare
Înainte de execuţia lucărilor de tinichigerie, a fost construită structura din lemn care a făcut parte din contractul de antrepriză. Învelirea cupolei şi a structurii ondulate de suport în formă tri-dimensională a fost realizată cu şindrile mari pe o suprafaţă de structurată modular. Acoperirea normată a şindrilei simple fălţuite era 150 mm la o lăţime de 1700 mm la jgheabul cupolei. Prin geometria acoperişului, fâşiile se micşorează la vârf până la lăţimea de 200 mm. În regiunea cupolei, la pantele de acoperiş sub 25 de grade, s-au fixat benzi izolante ca protecţie împotriva pătrunderii apei şi a acţiunilor capilare. Conexiunile longitudinale ale celor 28 de segmente ale cupolei, au fost efectuate conform sistemului german de învelire cu grilaj. La jgheabul cupolei, la fiecare segment ondulat, drenajul este realizat cu boturi imense concepute arhitectural, scurgerea făcându-se pe suprafeţele de acoperiş inferioare. Boturile au 3 componente: scurgerea, conexiunile laterale şi cleştile ondulate formând mici locarne. Cu prelungirea şipcilor s-a obţinut conectarea elementelor tridimensionale, astfel încât să fie preluate dilatările termice. Capătul locarnei formează un capac rotund de ghidaj, pe care tinichigii l-au format cu o maşină de răsfrânt margini. Aceste execuţii sofisticate au fost exersate mult în atelierul producătorului din Osnabrück, astfel lucrările s-au executat cu o rutină mare de către specialiştii din Bucureşti. Deoarece tehnicile clasice de îmbinare - lipire cu aliaj dur sau sudura - nu sunt posibile în astfel de cazuri, cusăturile inpermeabile trebuiau să fie executate ca nit-/sudură cu un aliaj de lipit special (S-Cd 80 Zn 20 Aur) şi pastă specială de lipit (Chemet Typ 2.1.2A Flux). Zonele inferioare ale acoperişului catedralei au fost prevăzute cu un înveliş cu falţ dublu drept. Aceste elemente au fost realizate prefabricat, pe o bancă de fălţuire manuală, lungă de 2 m, cu o maşină electrică de fălţuit. Pentru aceste aplicaţii, tinichigii au folosit trusa de accesorii speciale.
Toate fălţuirile drepte duble au fost executate exclusiv în varianta tradiţională de montaj cu ciocan de lemn şi armatură de cofraj – o adevărată perfomanţă meşteşugărească. După aproximativ 4 luni s-au finalizat lucrările, catedrala şi cupola aurie reconstruită îmbogăţeşte din nou imaginea oraşului Bucureşti.
Concluzia:
Proiect reuşit, personal tehnic calificat la nivelul cel mai înalt de profesionalism
Deplasarea în România a D-lui Michael Giebler şi-a atins scopul: proiectul este un succes şi tinichigii sunt pregătiţi pentru proiecte noi. Prin acest proiect de referinţă în România, compania KME a obţinut noi proiecte, la care s-a cerut material din Germania şi forţă de muncă din România.
2010, May 4 - 15:37
