Procesul formării patinei
Procesul formării patinei
Proprietatea caracteristică a cuprului este că suprafaţa se oxidează încet ca reacţie la efectele climatice, cu trecerea timpului se formează aşa-numita patină.
Compoziţia chimică a patinei este uşor diferită, depinzând de impactele mediului şi de situaţia geografică, dar este esenţial că stratul de patină formează un strat protector stabil din punct de vedere chimic, un adevărat „blindaj”. Mai mult, după deteriorări mecanice de suprafaţă, patina se regenerează, „se vindecă”.
![]() Muzeul De Young, San Francisco, SUA
|
![]() Intrarea principală a Universităţii din Debrecen, Ungaria
|
|
Nuanţa elementelor de acoperiş se schimbă în mai multe faze de la instalare până la formarea patinei naturale.
Prima etapă
Etapa de tranziţie
Stratul de patină Nuanţa maronie închisă se adânceşte, devine şi mai închisă cu trecerea timpului, îşi pierde luciul în mod continuu, iar după aceea suprafaţa se dezvoltă în continuare, se produc componente mai complexe, până când se formează un strat de patină de culoare în general verzui-albăstruie. Sub acest strat rămâne filmul de oxid, iar sub acesta cuprul crud. Patina se compune din diferite săruri de cupru, de aceea componenţa şi culoarea ei depinde în mare parte de componentele atmosferice care diferă de la o regiune la alta. În general, culoarea finală va fi o nuanţă a verdelui.
|
![]() |
| Schimbarea culorii suprafetelor de cupru expuse la actiunea atmosferei |
| INTERVALUL DE TIMP NECESAR FORMĂRII PATINEI | |
|---|---|
| Mediu rural sau montan | cel puţin 30 ani |
| Mediul urban | 15 - 20 ani |
| Mediul industrial sau oraş mare | 8 - 12 ani |
Poziţia în spaţiu a plăcii de cupru este relevantă în formarea patinei. Pe turnuri şi acoperişuri înalte se va forma patină verde, iar pe suprafeţe verticale (de ex. pe faţade) aceasta poate fi maro închis sau chiar de culoarea antracitului, dar în mod normal patina verde nu se va forma niciodată pe structuri verticale sau dacă se va forma, va necesita timp extrem de îndelungat.




