Moduri de execuţie

Tehnologia structurilor de acoperişuri din tablă metalică s-a îmbunătăţit de-a lungul secolelor pe baza caracteristicilor specifice ale materialelor. Metalele se folosesc de obicei în grosimi mici (0,5-1 mm), dar au suprafeţe mari. Cea mai importantă proprietate a acestor suprafeţe metalice este schimbarea dimensiunii lor datorită temperaturii, aceste materialele sunt frecvent expuse la diferenţe de temperatură care pot să atingă şi valoarea de 100°C. Învelitoarea trebuie să facă faţă schimbărilor dimensionale cauzate de efectul termic, iar în acelaşi timp, acoperişul trebuie să satisfacă cerinţele impuse de prescripţiile tehnice, să rămână rezistent la apă, la ger, să rămână durabil. 

Tablele metalice folosite la executarea acoperişurilor – în special cuprul – pot fi confecţionate uşor, sunt impermeabile. Astfel, dimensiunile tablelor şi metodele de îmbinare trebuie să fie alese în aşa fel, încât să tolereze în timp mişcările rezultate din dilataţiile termice şi să prevină infiltraţiile de apă de-a lungul îmbinărilor. Un principiu de bază în cazul executării oricărui tip de acoperiş din tablă este faptul că, tablele nu se fixează direct la substrat. Elementele de acoperiş confecţionate din tablă se îmbină prin fălţuire multiplă şi sunt fixate de suprafaţa de acoperit, fiind îndoite la elemente de fixare (riglă de fixare). Prin această soluţie se produc module de dilataţie, iar tablele vor fi capabile să tolereze schimbările dimensionale (dilataţiile termice) cauzate de influenţa căldurii fără deformări, ondulări sau alte deteriorări vizibile. În practica de execuţie, există două tipuri de acoperiş: cu falţ drept şi cu grilaj cu şipci.

Biserica Padre Pio, San Giovanni Rotondo, Italia

Sistemul de acoperire ales – dincolo de factorul estetic – trebuie stabilit în funcţie de formele geometrice ale acoperişului. Dintre acestea, înclinarea acoperişului are
o importanţă deosebită. Învelirea cu grilaj sau aplicarea tablei de profil dă o imagine mai marcantă: face ca suprafeţele mari să fie mai energice. Aceste tipuri de soluţii nu se pot aplica însă pe suprafeţe arcuite sau în cazul formelor mai complicate de acoperişuri, iar confecţionarea învelişului cu grilaj solicită efort suplimentar. Prin aplicarea învelirii cu falţuri drepte chiar şi formele de acoperiş foarte complexe se pot înveli relativ uşor. Rezultatul va fi o imagine mult mai omogenă, benzile de tablă sunt mai puţin accentuate. Lăţimea panourilor şi grosimea tablelor este influenţată de puncte de vedere estetice, de dimensiunile şi de proporţiile acoperişului, de configuraţia structurii portante şi în mod esenţial de forţa vântului, care acţionează asupra acoperişului. La alegerea metodei de învelire a acoperişului, proiectantul trebuie să ia în considerare rezistenţa şi stabilitatea structurii, posibilitatea realizării unei execuţii simple cu respectarea cerinţelor arhitecturale şi estetice.

Capela Ecumenică St. Henry, Turku, Finlanda