Evaluarea voluntară a riscurilor cuprului

O colaborare industrială multinaţională în problema asumării responsabilităţii

In anul 2000, industria cuprului a iniţiat o evaluare voluntară a riscurilor cuprului (Voluntary Risk Assessment-VRA).

Metoda evaluării a fost aprobată de către Istituto Superiore di Sanità (ISS), din cadrul guvernulul italian, deoarece Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene au desemnat Italia cu supravegherea acestui proiect.

În mai 2005, în numele Institutului European al Cuprului (European Copper Institute, ECI), Italia a prezentat un aviz al evaluării riscului Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. În aprilie 2008, după trei ani de analiză detaliată şi de dezvoltare, procesul de evaluare a fost finalizat.

Această analiză amănunţită care cuprinde producţia, prelucrarea şi ciclul de viaţă a cuprului, arată că legislaţia şi reglementările în vigoare garantează securitatea mediului natural al Europei, al muncitorilor industriali şi a sănătăţii publice.

Materialul evaluării de risc a fost adoptată de Comisia Europeană Tehnică a Substanţelor Noi şi Existente, (Technical Committee for New and Existing Substances, TCNES). Dosarul este analizat acum de Comisia Ştiinţifică pentru Sănătate şi Evaluare a Riscurilor de Mediu (Scientific Committee on Health and Environmental Risk, SCHER) a Comisiei Europene.

Principalele concluzii adoptate de Comisia Europeană şi de statele membre ale Uniunii Europene:

• Utilizarea produselor din cupru este în general sigură din perspectiva mediului natural european şi a sănătăţii cetăţenilor Europei.

•  Apa potabilă cu conţinut de cupru peste pragul de 4,0 mg/ l poate provoca simptome acute, în timp ce apa consumată de către o persoană obişnuită conţine de obicei 0,7 mg / l de cupru. Această valoare este în concordanţă cu limita de 2,0 mg/l de cupru recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO).

• În cazul adulţilor, cantitatea minimă recomandată de cupru în dieta zilnică este de 1 mg, iar pragul maxim este de 11 mg. Consumul real variază între 0,6 şi 2 mg, ceea ce înseamnă că trebuie luată în considerare posibilitatea deficienţei de cupru.

• În Europa, limita maximă de cupru a apelor dulci şi marine este de 7.8 şi 2.6 µg Cu/L. În sol limita permisă a cuprului este de 79 mg/kg (substanţă uscată), în timp ce în apa potabilă, în sedimentele fluviale şi marine aceste valori sunt de: 87, 144 şi 338 şi mg Cu/kg (substanţă uscată). În apele europene, cuprul măsurat în sedimente şi soluri este în general cu mult sub pragul de siguranţă.

• Riscuri de mediu trebuie considerate în 14% din siturile industriale - unde nu este potrivită tratarea apei în locaţia sitului, sau unde apa reziduală ajunge în apa naturală care nu se diluează uşor.

• Trebuie luate în considerare eventualele riscuri pentru sănătate pe unele situri industriale, ceea ce poate afecta în principal muncitorii care prelucrează compuşii cuprului şi pulberile.

• Cuprul nu este încadrat în categoria substanţelor şi preparatelor CMR (periculos - adică cancerigene, mutagene şi reprotox), şi nici în cea a PBT (efect persistent, cu acumulare biologică, toxică).

Măsuri suplimentare:

Evaluarea finală a materialelor prezentate este efectuată de către Comisia Ştiinţifică pentru Sănătate şi Evaluare a Riscurilor de Mediu (Scientific Committee on Health and Environmental Risk, SCHER), cu două avizări ale Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (European Chemicals Bureau, ECB) pe baza acordului/aprobării TCNES.

Descrierea detaliată în limba engleză în documentul PDF ataşat în limba engleză.

Pentru mai multe informaţii accesaţi site-ul Institutului European al Cuprului.

Iunie 2008.