Compatibilitate
În timpul proiectării şi execuţiei unei clădiri, unul dintre scopurile principale este prelungirea cu cât mai mult a durabilităţii tuturor componentelor construcţiei şi minimalizarea riscului deteriorării. Datorită conductivităţii electrice superioare ale cuprului în mediu umed, acesta intră în reacţie cu celelalte metale. Consecinţa fenomenului de coroziune de contact este deteriorarea serioasă a metalului în contact cu cuprul (de ex. zinc, oţel). De aceea, combinarea cuprului cu alte metale este posibilă fără probleme numai în cazul oţelului inoxidabil şi aluminiului eloxat. În cazul acoperirii unei clădiri cu tablă de cupru pot fi folosite ca dispozitive de fixare în exclusivitate cleme, şuruburi, cuie, console de jgheaburi din cupru.
În consecinţă, este indicată aşezarea unui strat de separaţie între diferitele metale în contact (de ex. la ferestre din aluminiu, balustradă din cupru). Dacă nu se poate evita asamblarea cuprului cu zinc sau cu oţel acoperit cu zinc, acesta se poate realiza numai cu ajutorul unui strat de separaţie neutru destul de durabil şi rezistent (ca de ex. folie din plastic). Chiar dacă suprafeţele de metal nu intră în contact direct, proiectarea trebuie rezolvată în aşa fel, încât tabla din zinc sau tabla din oţel acoperită cu zinc să nu fie în calea apei care curge dinspre tabla din cupru. Nu se va aşeza nici un fel de piesă din oţel peste suprafeţe din cupru, deoarece rugina spălată duce la pete neplăcute pe suprafeţele din cupru.
Cuprul este rezistent la acţiunea chimică a lianţilor tradiţionali (gips, var, ciment) dar varul sau cimentul scăpat pe suprafeţe de cupru poate cauza decolorări, deci merită să prevenim acest lucru. Astfel de pete nu se vor îndepărta prin procedee chimice: soluţia potrivită este metoda mecanică (de ex. cu perie de sârmă moale).
Efectul coroziunii bituminoase se cunoaşte de un timp relativ scurt. Aceasta apare atunci când bitumul aşezat peste o parte a clădirii acoperite cu tablă de cupru nu este prevăzut cu protecţie corespunzătoare. Bitumul, care se oxidează la contactul cu aerul, produce acizi agresivi care, intrând în contact cu tabla de cupru, o atacă chimic. Cea mai eficientă protecţie a suprafeţelor cu straturi de bitum (cel mai des apar pe acoperişuri plate) este dată de un strat de pietriş de min. 5 cm. Alte metode de protecţie (ca sablarea sau acoperirea cu pietriş) nu sunt eficiente, de aceea nu se recomandă utilizarea lor.
|
Centrul de servicii, Theresienwiese, München – Germania |
Centrul de servicii, Theresienwiese, München – Germania |
